De ce votez cu domnul Laurențiu Vlad?

M-am hotărât să scriu acest text ca urmare a campaniei nedrepte și agresive de denigrare a domnului Laurențiu Vlad, inițiate de susținătorii contracandidatului la funcția de Rector al Universității din București, domnul Marian Preda. Mai precis, scriu aceste rânduri pentru aceia dintre colegii mei de la Universitatea din București, care nu l-au cunoscut direct pe domnul Laurențiu Vlad și nu au conlucrat cu dumnealui, însă au fost dezinformați în aceste ultime zile prin strategia necolegială și neonestă de denigrare promovată de susținătorii domnului Marian Preda.

Consider că un candidat, în orice proces electoral, se impune cu noblețe și demnitate prin programul managerial pe care îl propune, prin ceea ce anunță că dorește să împlinească și, în genere, prin ceea ce dorește să construiască la nivel instituțional, nu prin denigrarea cu rea-voință a contracandidatului. Acesta este primul lucru pe care îl admir la domnul Vlad: competiția nu înseamnă distrugerea imaginii contracandidatului prin deformarea adevărului, ci propunerea unui proiect viabil.

Competiția la acest nivel am crezut că va consta în prezentarea unor programe concurente ca viziune, nu în mecanisme de subminare alimentate de ură și de dorința de putere, fiind vorba, totuși, despre Universitatea din București.

De ce îl susțin pe domnul Laurențiu Vlad, după telefoanele primite și după insistența de a mi se demonstra că nu am dreptul să aleg în poziția de Rector un om care este văzut, de câțiva dintre colegii de la Facultatea de Științe Politice, ca incompetent?

Dincolo de opțiunile politice anterioare sau actuale ale celor doi candidați, dincolo de experiențele personale sau instituționale ale unora dintre colegii mei din Universitate în relația cu domnul Vlad, este dreptul fiecăruia dintre noi să alegem în libertate, deci în funcție de experiențele și considerentele proprii, fără să fim manipulați.

În acest sens, doresc să precizez că motivele care mă determină să votez cu domnul Laurențiu Vlad s-au creionat prin prisma experienței mele instituționale în calitate de director de departament la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine.

Nu îl cunosc pe domnul Prorector din alte contexte, personale sau instituționale, nu suntem prieteni (după cum mi s-a imputat la telefon) și nici nu mă veți regăsi, dacă domnul Laurențiu Vlad va fi Rectorul Universității din București, între viitorii prorectori sau decani la nivelul conducerii Universității, respectiv a Facultății din care fac parte. Nu m-a cumpărat nimeni, nu m-a rugat nimeni să scriu acest text și nu am alte interese decât acela de a opta onest și constructiv pentru mine, pentru toți colegii mei, pentru studenții noștri și, în genere, pentru instituția din care facem parte.

Am conlucrat direct cu domnul Vlad în decursul ultimilor ani. Precizez că nu am avut, până la dumnealui, experiența unei relații instituționale normale în registrele care țin de gestionarea Resurselor Umane la noi în Universitate, domeniu de care domnia sa răspunde în calitate de Prorector.

Pentru prima dată, am avut parte de un interlocutor competent, eficient, prompt, care se implică personal în remedierea oricărei situații, fără niciun interes de altă natură decât dorința de a participa constructiv la rezolvarea problemelor semnalate.

Pentru prima dată, documentele pe care le am de redactat ca director de departament au un format clar și se întocmesc conform unor principii transparente, aceleași pentru toate departamentele din Facultățile Universității noastre, fără să fie retransmise de nenumărate ori din cauza modificărilor survenite aleatoriu de la o lună la alta.

Comunicarea mea ca director de departament cu toți colegii din cadrul direcțiilor administrative ale Universității din București s-a îmbunătățit semnificativ. Atmosfera de lucru la nivelul Direcției Resurse Umane a Universității este acum una colegială, detensionată. Conlucrăm cu oameni care și-au schimbat atitudinea, tonul vocii, implicarea în soluționarea problemelor inerente. Există o generozitate și o bună-cuviință, insuflate de coordonarea atentă a domnului Prorector Vlad care a știut, cu înțelepciune, să redistribuie nepărtinitor și eficient sarcinile, să acorde demnitate și respect colegilor care nu au funcții de conducere (și, din păcate, nici drept de vot).

Conduc un departament mic al Facultății de Limbi și Literaturi Străine, iar când spun „mic”, mă refer exclusiv la numărul cadrelor didactice titulare, prin comparație cu alte departamente din Facultate. Am fost tratați cu aceeași considerație, cu aceeași generozitate, cu aceeași promptitudine.

Ceea ce se hotărăște într-o discuție cu domnul Laurențiu Vlad se pune în aplicare întocmai și imediat. Această transparență, precum și atenția în a urmări pas cu pas îndeplinirea a ceea ce s-a hotărât sau promis sunt virtuți rare într-o instituție de stat.

La fel de rar se întâmplă ca un Prorector să răspundă prompt la telefon sau să revină în cel mai scurt timp atunci când este contactat de directorii de departament.

Programul managerial al domnului Laurențiu Vlad nu este doar o promisiune. Domnia sa a făcut deja mulți pași în sensul celor anunțate. Prioritatea acordată revalorizării profesiei de dascăl (după cum se exprimă domnia sa), având în vedere multiplele ei aspecte, așază în centrul preocupărilor instituționale respectul pentru om și dezvoltarea lui profesională. Este un proiect întors către noi, oamenii. Nu mai apare viziunea cu care suntem obișnuiți: a oamenilor-marionetă care trebuie să corespundă unor standarde impuse neadecvat, incoerent, „de sus” și, nu arareori, abuziv, fără să se țină seama de ceea ce suntem acum și de tradiția instituțională pe care o avem.

Consider că, indiferent de opțiunile fiecăruia dintre noi, este important să mergem la vot și, mai ales, să ne exercităm acest drept în libertate. Îmi doresc să cred că vom avea parte de alegeri, nu de „aranjamente”.

Îi respect pe colegii care votează cu domnul Preda și le respect, în egală măsură, decizia. Ce bine că suntem diferiți și că putem exprima, sper, fără constrângeri această diferență, printr-o dezbatere liberă și printr-un vot constructiv, ca alegere cu maturitate pentru noi toți. Nu am cum să fiu împotriva colegilor care au altă viziune, dar sunt ferm împotriva modului nedrept și neonest în care se face campania de promovare a domnului Preda, cu intenția vădită de a scinda comunitatea noastră academică prin insinuarea unui fals conflict, care nu își are aici locul.

Audiatur et altera pars. Am scris toate acestea fără niciun alt gând, iar alte interese îmi sunt străine.                                                                                                   

Madeea Axinciuc

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe